stare de bine

Sătui de atâta dragoste

ni se exfolia carnea de pe oase,

ne trezeam atârnând de lumina unui bec

privindu-ne trupurile mutilate de prea mult eros

până când, prima ninsoare,

ne spăla de toate păcatele.

front

Obuzele cădeau într-o cadenţă perfectă,

la fel şi gloanţele.

Soldaţii desenau salturi geometrice complicate

chiar dacă lipsiseră la orele de trigonometrie din şcoală.

Cine avea noroc scăpa,

cine nu, devenea erou cu acte în regulă.

Pereţii tranşeelor erau zugrăviţi

cu scrisori neterminate,

cu poveşti de camaraderie,

cu lacrimi...

Când a plouat cu pace

pereţii tranşeelor au rămas zugrăviţi

cu scrisori neterminate,

cu poveşti de camaraderie,

cu lacrimi...

meditaţie

Închide ochii:

capcana timpului

nu este aşa de apăsătoare pe cât pare.

Dacă însă

nu am schimbat destui plasturi la vremea lor

nu avem dreptul să ne plângem,

copilăria

este doar o tabără de antrenament

pentru a putea deveni oameni mari.

Cu fiecare ceaşcă de cafea

mai facem un pas spre eternitate,

cu fiecare ţigară

călcăm în picioare

inocenţa copilului de altădată.

Suntem proprii noştri instructori

angajaţi într-o lume plină de mercenari de carieră,

vânând istoria vreunui soldat mai căpătuit

pentru a putea să ne-o construim pe a noastră.

Ridicaţi dar paharele în aer,

raţia zilnică trebuie şi ea să fie consumată.

AZI,

cât încă suntem în armistiţiu

să bem frăţeşte,

mâine,

s-ar putea să te înjunghii pe la spate.

C’est la guerre monsieur!

C’est la guerre!

bunicul

A venit gardianul,

mi-a arătat un număr şi mi-a zis:

-Acesta a fost bunicul tău.

A venit bunica,

mi-a arătat o poză şi mi-a zis:

-Acesta a fost bunicul tău.

A venit tata,

mi-a arătat o medalie şi mi-a zis:

-Acesta a fost bunicul tău.

A venit popa,

mi-a arătat o cruce şi mi-a zis:

-Acesta este bunicul tău.

it’s five o'clock somewhere

It’s five o'clock somewhere,

această oră ne pare atât de târzie,

ne pare undeva foarte departe

sau, cine ştie,

poate suntem deja captivii ei pentru eternitate.

It’s five o'clock somewhere,

mări pline cu delfini spumegă în jurul nostru,

nimeni nu a încercat să îi dreseze, nu a avut curajul,

doar cei aleşi o mai pot face.

Îi vei găsi la anticariate

ascunşi printre cărţile rare,

meditând la nemurirea sufletului.

Preţul lor este însă scump,

mult prea scump pentru buzunarele noastre,

“dincolo era mai ieftin”

ar spune unii dintre noi.

It’s five o'clock somewhere,

ele se întreabă dacă Noe chiar a existat.

La radio ne anunţă că Israelul este închis,

“ce păcat, unde o mai duci pe baby de Crăciun anul acesta?”.

It’s five o'clock somewhere,

te invit deci la o ceaşcă fierbinte de ceai,

parfumuri din orient îşi vor face simţită prezenţa.

Tu doar lasă-ţi hainele deoparte,

eşti mult mai frumoasă fără ele.

It’s five o'clock somewhere,

ciudat...

se pare că delfinii au început să te asculte.

Cain şi Abel

În mâini

ţinea o piatră.

Din piatră

curgea sânge, mult sânge.

Dacă mijeai ochii

puteai vedea cum,

din adâncul pământului,

se înalţă firav, un strigăt.

menuet

Trupul tău îmi înconjura glorios

fiecare centimetru de epidermă,

iubirea părea să vină încet,

asemeni unui tren personal.

Între noi nu mai exista

nici aer,nici întuneric,

osul meu era osul tău,

arcada ta devenise o prelungire a buzelor mele,

timpul devenise o simplă figură geometrică

care se învârtea în cerc,

sau ceva asemeni.

În loc de inimă

ne bătea un fel de menuet,

eram două note muzicale

înşirate pe un portativ

într-o perfectă metrică ternară:

1,2,3...

1,2,3...

1,2,3...

îngerul şi soldatul

-Care este ultimul lucru

pe care mi-l amintesc?!,

zise soldatul.

Parcă soarele nu mai era aşa de orbitor

precum în copilărie

când îl tot ocheam cu o puşcă de lemn

pe care mi-o cioplise tata

într-una din zilele când era tată.

-Dar iarba,

mai ştii cum arăta?

întrebă îngerul.

-Când era verde, când era roşie,

a răspuns soldatul,

dar parcă bătea mai mult spre roşu.

Ciudat,

nu am mai văzut niciodată iarbă roşie.

-Şi...altceva? Ce-ţi mai aminteşti?,

a continuat îngerul

bătând din aripi.

-Eram copil

şi mâncam pâine făcută de mama,

îi sărutam mâna caldă...

Ochii soldatului se umeziră

şi întreaga-i fiinţă

prinse a se înfrigura.

MAMĂ!,

se trezi deodată spunând

singur fiind pe un câmp plin de flori de toate culorile.

Undeva în zare

porţile raiului se deschideau încet

scârţâiind din toţi ţâţânii.

Îngerii cântau,

era

o dimineaţă de Paşti.

îndrăgostiţii

Eu am luat poziţia de drepţi,

ochii ei albaştri şi limpezi

se temeau până să şi clipească.

Oamenii strânşi în faţa magazinului au plecat,

brutăriile nu mai aveau fârmitură de pâine.

Îndrăgostiţi sărutându-se au mai văzut la viaţa lor

dar asta nu le va ţine de foame.

Curios,

era ca şi cum o parte a lumii

s-ar fi prăbuşit în prăpastie.

Noi ne sărutam în continuare, chemând la dragoste,

ne sărutam setoşi fiind

unul de altul.

Din când în când,

din adâncul incandescent al pământului

venea un miros de cânepă,

omul din oglindă

începea să lăcrimeze.

De sub zăpezi

răsărea primăvara.

poem cu 7 îngeri

Primul înger

a venit, m-a sărutat

şi apoi a murit.

Al doilea înger

a venit, m-a sărutat

şi apoi a murit.

Al treilea înger

a venit, m-a sărutat

şi apoi a murit.

Al patrulea înger

a venit, m-a sărutat

şi apoi a murit.

Al cincelea înger

a venit, m-a sărutat

şi apoi a murit.

Al şaselea înger

a venit, m-a sărutat

şi apoi a murit.

Al şaptelea înger

a venit, a făcut o reverenţă

şi m-a întrebat:

-Pot să te sărut?

-Da!, am răspuns eu. Poţi!

M-a sărutat

şi apoi a plâns.

-De ce?, m-a întrebat îngerul.

-Nu ştiu!, am răspuns eu.