stare de bine

Sătui de atâta dragoste

ni se exfolia carnea de pe oase,

ne trezeam atârnând de lumina unui bec

privindu-ne trupurile mutilate de prea mult eros

până când, prima ninsoare,

ne spăla de toate păcatele.

front

Obuzele cădeau într-o cadenţă perfectă,

la fel şi gloanţele.

Soldaţii desenau salturi geometrice complicate

chiar dacă lipsiseră la orele de trigonometrie din şcoală.

Cine avea noroc scăpa,

cine nu, devenea erou cu acte în regulă.

Pereţii tranşeelor erau zugrăviţi

cu scrisori neterminate,

cu poveşti de camaraderie,

cu lacrimi...

Când a plouat cu pace

pereţii tranşeelor au rămas zugrăviţi

cu scrisori neterminate,

cu poveşti de camaraderie,

cu lacrimi...

meditaţie

Închide ochii:

capcana timpului

nu este aşa de apăsătoare pe cât pare.

Dacă însă

nu am schimbat destui plasturi la vremea lor

nu avem dreptul să ne plângem,

copilăria

este doar o tabără de antrenament

pentru a putea deveni oameni mari.

Cu fiecare ceaşcă de cafea

mai facem un pas spre eternitate,

cu fiecare ţigară

călcăm în picioare

inocenţa copilului de altădată.

Suntem proprii noştri instructori

angajaţi într-o lume plină de mercenari de carieră,

vânând istoria vreunui soldat mai căpătuit

pentru a putea să ne-o construim pe a noastră.

Ridicaţi dar paharele în aer,

raţia zilnică trebuie şi ea să fie consumată.

AZI,

cât încă suntem în armistiţiu

să bem frăţeşte,

mâine,

s-ar putea să te înjunghii pe la spate.

C’est la guerre monsieur!

C’est la guerre!