menuet

Trupul tău îmi înconjura glorios

fiecare centimetru de epidermă,

iubirea părea să vină încet,

asemeni unui tren personal.

Între noi nu mai exista

nici aer,nici întuneric,

osul meu era osul tău,

arcada ta devenise o prelungire a buzelor mele,

timpul devenise o simplă figură geometrică

care se învârtea în cerc,

sau ceva asemeni.

În loc de inimă

ne bătea un fel de menuet,

eram două note muzicale

înşirate pe un portativ

într-o perfectă metrică ternară:

1,2,3...

1,2,3...

1,2,3...