Eu am luat poziţia de drepţi,
ochii ei
albaştri şi limpezi
se temeau până să
şi clipească.
Oamenii strânşi
în faţa magazinului au plecat,
brutăriile nu mai
aveau fârmitură de pâine.
Îndrăgostiţi
sărutându-se au mai văzut la viaţa lor
dar asta nu le va
ţine de foame.
Curios,
era ca şi cum o
parte a lumii
s-ar fi prăbuşit
în prăpastie.
Noi ne sărutam în
continuare, chemând la dragoste,
ne sărutam setoşi
fiind
unul de altul.
Din când în când,
din adâncul
incandescent al pământului
venea un miros de
cânepă,
omul din oglindă
începea să
lăcrimeze.
De sub zăpezi
răsărea primăvara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu