Prima iubire!
am cunoscut-o la turnul de paraşutism,
eram copii
şi pielea ne mirosea a julituri proaspete.
Nu ne-am sărutat niciodată,
doar privirile noastre
se supuneau acestei delicatese
preţ de câteva secunde eterne.
De câte ori ne întâlneam
tot deatâta ori
ne sărutam din priviri,
îmbrăcaţi în aceleaşi maieuri albe
specifice vârstei şi anotimpului.
Doar atunci
când eu m-am mutat cu tot cu copilărie
ea m-a sărutat pe obrazul drept:
să-ţi fie talisman!
şi din ochii ei
a început să cadă
o ploaie caldă, de vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu