Cortina a căzut,
sala a avortat şi ultimul spectator...
este linişte.
Actorul se priveşte în oglindă,
încă mai suferă
de dubla personalitate.
Nu pentru mult timp însă.
Va ieşi grăbit din teatru-i mamă
şi va merge cu acelaşi vechi tramvai
prin burta neagră a nopţii.
O să treacă pe lângă biserică,
îşi va face sfânta cruce:
MULŢUMESC!
şi apoi, va tricota paşi mărunţi
până spre casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu