1 decembrie 2012

meditaţie


Închide ochii:
capcana timpului
nu este aşa de apăsătoare pe cât pare.
Dacă însă
nu am schimbat destui plasturi la vremea lor
nu avem dreptul să ne plângem,
copilăria
este doar o tabără de antrenament
pentru a putea deveni oameni mari.

Cu fiecare ceaşcă de cafea
mai facem un pas spre eternitate,
cu fiecare ţigară
călcăm în picioare
inocenţa copilului de altădată.

Suntem proprii noştri instructori
angajaţi într-o lume plină de mercenari de carieră,
vânând istoria vreunui soldat mai căpătuit
pentru a putea să ne-o construim pe a noastră.


Ridicaţi dar paharele în aer,
raţia zilnică trebuie şi ea să fie consumată.

AZI,
cât încă suntem în armistiţiu
să bem frăţeşte,
mâine,
s-ar putea să te înjunghii pe la spate.

C’est la guerre monsieur!
C’est la guerre!


Niciun comentariu: