icoana ruptă în trei

Arhanghelii stăteau întinşi pe nişte mici paturi de lemn

străjuind-o pe maica Domnului

cu aripile larg desfăcute.

Cineva se descotorosise de toţi trei

aruncându-i pe capota unei maşini albastre,

nemaiconsiderând necesară prezenţa lor

nici măcar ca obiect decorativ.

Balamalele care îi legau s-au rupt din cine ştie ce motive

aşa că acum,

fiecare se putea mişca în voie

dar totuşi,

stăteau împreună,

legătura lor fiind mai puternică

decât ruptura acelor mici bucăţele de fier.

Priveau liniştiţi lacrimile molcome

care cădeau din înaltul cerului.

Mustind a ploaie,

singura lor salvare

era o adopţie cât mai grabnică

aşa că,

neţinând cont de nimic,

m-am oprit o clipă din itinerariul meu matinal de zilnic

şi le-am făcut culcuş la pieptu-mi cald.

Era o zi de vineri

şi ploua peste un oraş

încă netrezit la viaţă.