Sunt încă necules
iubito,
asemeni spicului
de grâu
ce îşi aşteaptă
reîncarnarea.
Chiar dacă
o să plouă cu
frunze
să nu te temi,
noi suntem copii
codrilor de brazi,
culoarea verde
ne este desenată
pe frunte.
Seceră-mă doar
şi muşcă din mine
ca dintr-o pâine,
nesăturându-ne
niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu